Inspiratie

Poezia

Secunda nu-i secundă ea e nemuritoare,
Când tu, eşti rege-n munte acolo-n depărtare
Cu inima deschisă şi plină de încântare
Când stânca iţi e tronul şi soarele supus

Privind în depărtare, observi cum norii trec

 

Cum trec pe cer adânc albastru-al tuturor
Nori mari rotunzi pufoşi şi plini de rost
Rămân în faţa ta aievea, imagini cu poveşti

Pe care norii ţi le aduc le lasă şi se duc
O clipă doar eşti rege, apoi devi un prinţ
Un prinţ al nemuririi cât timp eşti pe pământ
Tu ai simţit o dată cum e să fi iubit

Aflând ce e iubirea să ţi-o doreşti din nou
Şi să iubeşti asemeni şi tu pe viitor.

Ploieşti, martie 2013

Am scris rândurile astea după ce am ajuns prima dată pe Vârful Ciucaş atunci în duminica aia magică din martie 2013

Alexandra StateOfMind

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *