Planul
Planul era sa participam la halful asta din februarie,ca sa iesim antrenati din iarna. Decizia am luat-o in Turcia in octombrie, imediat dupa ce am terminat primul IronMan70.3, asa ca pe 6 octombrie 2017 avem confirmarea inscrierii pentru Ironman70.3 Dubai.
Doar ca… de cele mai multe ori socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si nu a iesit chiar asa.
Pentru triatlonul din Turcia ne-am antrenat in mod disciplinat, am respectat numarul de ore intre 10 si 14 ore/ saptamana. Acum, din mai multe motive:a venit iarna si frigul; nu am avut tragere sa ies la alergat; hometrainerul meu a avut ceva cu mine si program haotic la birou. Nu imi pare rau ca am facut ce am simtit. Un foarte bun prieten imi spune ca trebuie sa casc ochii la ce spun nu atunci cand spun da si sa fiu ok cu asta.
“De fiecare data cand spui da la ceva spui nu la altceva.”
Iar perioada asta: noiembrie, decembrie, ianuarie am spus da la o gramada de stari: am sarit cu parasuta, am rezolvat deviatia de sept, am stat mai mult cu copiii si pe langa casa.
Am reusit sa fac 4, 5 ore pe saptamana in cel mai bun caz.
Ma bucur foarte tare ca, impreuna cu oameni minunati din jurul meu am reusit sa deschidem bazinul Pik Elegance de la ora 6 dimineata.
Timp de 3 saptamani am mers la bazin de 3, 4 ori pe saptamana si am inotat intre 1k si 2.9k si s-a dovedit a fi unul din cele mai bune lucruri pentru mine.Imi este clar ca functionez foarte bine daca fac cel putin o ora pe zi de miscare.Cea mai buna varianta este cu trezitul de la 6 dimineata. In vara a mers foarte bine bicicleta dimineata iarna nu prea asa ca varianta cu bazinul e perfecta.
Am plecat pe 31 ianuarie spre Dubai cu FlyDubai unde am platit un extra 26 euro si am avut internet in avion.Buna evolutia asta ca si eu si Dragos am reusit sa lucram si eu sa postez o poza pe Instagram direct din cer.
Ne-am cazat intr-un apartament imens cu Ioana si Alex, pe undeva pe la etajul 15 in cladirea asta crem.
Inotul
La inot se pleaca treptat. Cate 6 persoane la cateva secunde. Poate sa dureze si 30 de minute de la primii care intra in apa. Cam asa a durat pana a venit randul nostru.Bineinteles ca primii erau deja iesiti din apa cu mult inainte sa intram noi. Am stat la zona de 55minute – 1 ora.
Intru in apa, e rece dar nu foarte, am neopren(am exersat un kilometru in bazin cu el). Incep sa dau din maini si din picioare suntem intr-un golfulet. Respir, apa e super calma. Nu am nici foarte multi oameni in jurul meu. Im caut ritmul. Imi este foarte usor sa respir pe stanga insa din cand in cand trebuie sa ma uit si in fata sa ma orientez. Dupa ce iesim din golf iau direct o gura de apa. S-a terminat cu calmul. Avem valuri. Imi amintesc ce mi-a zis Alex simte valul si resipira sus pe el. UUU si cum ma arunca la vale. E chiar distractiv. Soarele incepe sa se reflecte in apa si desi nu e lina imi place la nebunie sa inot. Mai am de lucru la orientare dar pana atunci ma bucur. Ajung la baliza neagra unde trebuie sa fac dreapta, caut urmatoarea baliza, ma mai intersectez cu inotatori, mai o palma mai un picior, o gura de apa, un vaaaallll. Mi s-au aburit ochelarii si trebuie sa ii sterg cumva. Ma opresc ii sterg, profit de moment sa ma orientez si continui. Imi iese respiratia la doua brate, din cand in cand si la trei. De multe ori inghit apa dar am invatat ca e ceva normal.Se rezolva cu calm. Urmaresc bulbucii pe care ii lasa mana mea si cum se reflecta soarele in apa. Incerc sa ma uit la ceas sa vad cat am facut (omiepatrusute si ceva). Ok mai am cincisute de metri si ma concentrez sa respir sus pe val. Imi iau reper malul sa inot paralel cu el. Incerc sa imi iau reper si cate un inotator insa nu imi iese ca ori inoata mai tare ori mai incet. Trec de a doua baliza neagra.
Vad in departare poarta. Presupun ca acolo trebuie sa ajung. Mi s-a parut ca ma trag curentii cumva in spate si in dreapta. Inot spre malul care parea mai aproape, dau din brate si din picioare(care datorita neoprenului stau mai la suprafata si nu sunt chiar degeaba).Ma apropii de mal si se sparg valurile de cateva ori pe mine. Ies din apa, ma ajuta cineva sa imi trag snurul de la neopren, il trag in jos si incep sa alerg. Cu zece minute inaintea mea a iesit Dragos.
Bicicleta
Ma duc spre zona de tranzitie intr-o alergare usoara, au iesit 55 de minute de inot, cu 10 minute mai bine decat in Turcia. Caut punga mea o gasesc intr-un final, iau un baton il mananc in tip ce dau neoprenul jos, imi pun sosetele si imi pun sosonii de bicicleta, casca, numarul pun neoprenul fleasca in punga si plec spre rastelul cu biciclete. A mea era pe randul al treilea. O gasesc c imi pun si manusile iau o gura de apa si plec.
Si incepe bicicleta. Primii 30 de kilometri au fost de acomodare.
Am reusit sa merg anul trecut in decembrie 40 de kilometri pe ea, restul de cateva ore le-am facut pe home trainer. Au fost cateva urcari pe poduri destul de abrupte, la un moment dat si niste vant a facut totul un pic mai greu. Mananc cate un gel la 20 – 30 de minute, beau izotonic, sufar un pic ca nu am apucat sa punem aerobarele si pe bicicleta mea si sa si exersez inainte,. Vantul a fost bun ca nu m-am incalzit foarte tare insa am muncit un pic mai mult pentru kiometrii astia,45 de kilometri dus, 45 inapoi. Pentru mine cand e un dus si un intors functioneaza foarte bine. Ma uit la ceas si imi dau seama ca o sa fac un timp mai mare decat in Turcia. Era previzibil pentru ca nu am reusit sa fiu constanta in antrenamente si de alergare pur si simplu nu am avut chef. Mai o conversatie, mai un salut, iso, gel, iso, gel. La un moment dat un tip imi zice ca i s-a parut greu inotul ca au fost valuri imense. I-am zis ca e un proces si ca o sa se obisnuiasca pana dupa concurs nu mi-am dat seama ca au fost asa mari.
Mi-a placut enorm ziua concursului si m-am bucurat ca sunt acolo si ca fac ceea ce fac. Am pierdut 2 geluri 🙁 si am luat din posturi. Cand am mancat unul mi-am dat seama cat de cald e afara ca gelul era cald si scarbos.
Vad Burj Al Arab si zona unde e hotelul cu tranzitia. Mai sunt cam 10 kilometri si dau din craci vorba lui Marmo. Ajung ma dau jos de pe bicicleta, o duc la rastel si plec la T2 sa ma schimb pentru alergare. Intru o fuga si la baie.
Alergarea
Iau vizorul, imi pun inov8-eiti, trag fustita si plec usor spre alergare.
Nu mi-am facut temele si nu stiu ce ma asteapta. Presupun ca sunt 3 ture a cate 7 kilometri. Ma hotarasc sa imi impart cei 21 de kilometri, in primii 8, inca 8 si restul de 5 pentru ca alergasem de curand 8 kilometri si stiam cum se simte. Cand intru pe traseu Alex e pe margine si ma incurajeaza,ii vad pe Dragos si pe Ioana. Multe incurajari care m-au ajutat si mi-au imbunatatit ziua :).
Alerg si dupa cativa kilometrii imi dau seama ca e o bucla mai mare dupa care o bucla mai mica. La bucla mare primeam o bratara verde la a doua bucla bratara galbena. Schimbam un pic ordinea in mintea mea. Alerg sa imi muncesc bratarile.
Ma simt ok, ma doare un pic burta dar am trecut prin mai grele asa ca dau din maini sa trag picioarele. Cat munceam pentru bratara galbena inca in prima bucla, ma pun pe vorbe cu o tipa din UK care se mutase in Tanzania cu toata familia si care mi-a povestit jumatate din viata ei, cred ca si eu pe a mea, mai o incurajare, o gura de cola,multa apa pe cap, bratara galbena si iata-ma aproape de finish. Nu este aglomerat asa ca imi iau un ragaz sa fac niste ajustari de imagine sa dau bine in poza de final.
Alerg incet si cu zambetul pe buze asa cum a fost toata cursa, asa cum aleg sa imi fie viata.
Dragos, Alex si Ioana s-au gandit la mine ca o sa imi fie frica si ca voi abandona, acum daca stau sa ma gandesc au fost enorme valurile alea doar ca eu am vazut mai mult cum sclipea soarele in apa.
Ne-am dus la premiere unde era organizata o super cina.
Si ca sa inchei cum trebuie povestea am luat un vin in avion in drum spre casa si dupa ce am terminat de scris articolul am reusit sa vars paharul pe mine. A mai ramas un strop pe care l-am baut sa sarbatoresc exact cum se cuvine.
Noroc!
Urmatoarea oprire e un semimaraton in martie, tot la palmieri, in Paphos, Cipru.
