Calatorii, Diverse

Ciucas – Muntii aia mici in care mergi cand e naspa in Bucegi…

ciucas

Cam asta crede multa lume. Inclusiv unele autoritati.

Am indragit acesti munti din 98, prima data cand am fost in Ciucas. Atunci la 17 ani, imi pareau mult mai mari si i-am tratat serios. Am ajuns sa-i invat destul de bine si sa-i respect. Le-am parcurs traseele si peretii, pe jos, pe stanca, pe gheata in alergare, cu bicicleta, cu schiurile de tura, i-am vazut din aer, am reamenajat trasee, am strans gunoaie, am carat stalpi de marcaj, am vopsit marcaje, am co-organizat concursuri, am participat la concursuri, am fost voluntar, am salvat oameni, am pus umarul la infiintarea serviciului salvamont pe partea prahoveana a masivului.

Nu sunt un mega expert in materie de Ciucas dar pot sa evaluez cand sa merg si sa nu merg si cat de periculoasa este o zona mai bine decat niste oameni dintr-un birou caldut.

Inceputul turei

Dar nu despre mine este vorba. Fiind sef de formatie Salvamont, probabil cea mai prost finantata si platita formatie din tara, cu voluntari platiti cu 233 lei pe luna, fara bani de carburant, fara decontarea transportului, cu echipament propriu, fara posibilitatea de angaja noi salvatori montani, fara fonduri pentru intretinerea bazei de salvare facuta in bataie de joc pe bani publici la preturi astronomice, care se degradeaza rapid si nici pentru intretinerea mijloacelor de transport (reparate si echipate din banii nostri). Cu buget mai mic de la an la an (raspunsul la cererile de finantare fiind: Consiliul Judetean al unuia din cele mai bogate judete ale tarii, nu are bani) trebuie sa ne descurcam cum putem! WTF???!!!

Dar destul ca ma enervez.

Reiau… Fiind sef al formatiei salvamont din Cheia, si avand probleme de comunicare pe vaile Ciucasului, ca deh, in muntii aia in care mergi cand e naspa in Bucegi nu trebuie semnal GSM peste tot, am montant un repetor radio pentru formatia salvamont, cu sprijinul RVSU, al Pensiunii La Rosa din Cheia, firmei Romstar 2002 si nu in ultimul rand al AlpAccess. Repetorul beneficiind de o sursa de energie proprie (panouri solare), a tot fost imbunatatit si au aparut, statie meteo, camere pentru observarea vremii si multe baterii carate de-a lungul verii. Dar dupa cum zic drumarii “Generalul iarna ne-a invins…” si ne-a prins nepregatiti.

Astfel povestea ne gaseste in 13 Ianuarie 2019, duminica, Eu, Cristi Buiac, Andi Frincu, Sorin Diaconu (Lautaru’) si Craciun Alexandru (Sasa) de la Salvamont Ciucas, alaturi de prietenii din Ciucas X3 Team Dinu Turcanu si Andrei Brebulet(Brebu), pe creasta Gropsoarele transportand 2 panouri solare de 1,6 x 0,98 m la 18,5 Kg bucata, cu planuri mari de a le si monta pe vant de 30-40 Km/h.

Eforturile noastre pentru suplimentarea sursei de energie la repetor. #salvamont #salvamontprahova

Publicată de Formatia Salvamont Cheia – Ciucas pe Duminică, 13 ianuarie 2019
La deal Renii Mei! >)

Dupa un drum de aproape 4 h si incercari esuate de montare a panourilor primesc un telefon de la Alexandra, aflata jos in Cheia. “Sunt doi turisti in saua Gropsoarele la al doi-lea stalp de marcaj. Sunt dezorientati, nu au echipament si va asteapta acolo”. Ma uit la telefon si observ un apel pierdut de la Dispceratul National Salvamont. Ma gandesc cu bucurie – noi am venit prin saua Gropsoarele, trebuie sa fi fost in urma noastra. Oricum ajungem in 10 minute. Ne grabim, incuiem repetorul si o luam la vale pe schiuri. Cristi si Lautaru coboara la Muntele Rosu – suntem destui.

Ajungem in sa. Nimeni. Coboram mai jos, ajungem in saua Chirusca. Pustiu. Prindem putin semnal GSM si intra mesajele – este vorba de saua Tigailor, s-a facut o confuzie. Incercam sa-i contactam pe turisti dar nu reusim. Telefonul meu moare, desi avea bateria 90%. F..king Iphone! >( (Pentru cine are Iphone: Tine-l intr-o punga si la caldura, caci daca s-a prins ca e frig afara se opreste).

Ziua incepuse promitator

Treaba se schimba, sus este viscol si mai avem o ora de lumina. Ne regrupam toti in sa si punem focile. Andi nu le mai pune pentru ca are o foca stricata. Incep sa accelerez. Schiurile ultra-usoare (600g) si focile Contour de competitie isi fac treaba excelent. Ajung la cabana Ciucas. Ceilalti desi cu o conditie fizica mai buna trag cu greu de schiurile late de freeride.

Intru in cabana, mirosul de mancare mi-aduce aminte ca nu am mancat de dimineata decat o bomboana mentolata si o gura de apa. Pun telefonul la incarcat iau de la bar un pun de ciocolati si un redbull (N-au cola – soc si groaza). Incerc sa sun pe cei accidentati, fara succes. La un moment dat vine un baiat din cabana si imi da telefonul sa vorbesc cu cei doi. Imi spune ca este din grup cu ei si ca el a ajuns primul. Ma uit la el si vad ca e echipat corespunzator. Imi spune ca cei doi nu au echipament de iarna si ca el le-a zis sa se intoarca dar ei nu l-au ascultat. Dubios – adica tu echipat si cu experienta, ai plecat cu ei din pasul Bratocea, ne-echipati, pe zapada mare, fara sa te intereseze prognoza meteo, ai mers cu ei 3-4 ore si pe urma nu te-au ascultat si ai plecat singurel asa? Dar n-am timp sa discut prea mult. Vorbesc cu cei doi in afara ca nu prea sunt echipati nu au nici frontale… Ii iau putin la unspe metri dupa care ma gandesc ca nu ajuta cu nimic in momentul asta. Le comunic ca mai au de asteptat aproximativ 2h pana ajungem la ei. Sunt putin contrariati: Cum adica 2 ore. Pai da – venim pe jos, elicopterul nu ne merge si inca nu am inventat aparatul de teleportare. Si mai ales ne vom intoarce pe jos deci inca 2-3 ore.

Suna telefonul. Este o doamna de la presa. II spun ca sunt in mijlocul actiunii si ca nu prea am timp sa vorbesc. II dau cateva detalii in graba.

Scot din rucsac sculele, bormasina (pe care le aveam pentru lucrul la repetor) si orice alte lucruri ce pot ingreuna rucsacul. Intre timp vin Sasa, Dinu si Brebu. Andi vine si el mai greu ca nu are schiuri si se afunda in zapada mare. Manaca fiecare cate-o ciocolata si un ceai si o luam din loc. Andi ramane sa usuce focile si sa-i astepete pe Cristi si Lautaru care deja urca spre Ciucas.

Lautaru si Cristi incearca sau urce la cabana cu masina lui Lautaru. Nu reusesc si sunt urcati de baietii de la Cabana Ciucas. (Dusterul nostru cu lanturi de carrefour/benzinarie, nu urca la fel si atv-ul fara lanturi sau senile – dar in Ciucas nu e nevoie – cand e rau in Bucegi, in Ciucas te musca tantarii).

Cei de la Cabana Ciucas s-au comportat exemplar: au facut curse cu masina, pentru transportul turistilor si al colegilor nostri, au tinut personalul peste program, pentru a putea gasi mancare calda la terminarea nterventiei, au sucat hainele turistilor in uscatorul de haine, si cel mai important au facut asta fara sa le ceara nimeni si fara sa pretinda ceva. Jos palaria!

Nu pelcam bine si suna telefonul. Apel de la ISU, mai avem un grup ce a sunat la 112 si au anuntat ca sunt blocati pe valea Tigailor. E in drumul nostru. Cei de la ISU ne intreaba cu ce sa ajute. Momentan nu au cu ce si le comunic ca mergem noi si dupa al doi-lea grup. Suna si baietii de la Jandarmeria Montana sa ne coordonam si intreaba unde sa mearga. Stabilim sa urce pana la cabana si sa-ai anuntam, mai incolo in functie de evolutia situatiei, dar sa fie echipati bine si eventual cu schiuri de tura.

Imediat ce depasim cabana vantul sufla din toate partile. Trecem de lac si incepem sa urcam spre prima sa de sub Tigai. Odata ajunsi aici nu mai vedem nimic, nici o urma si nimic la o distanta mai mare de 2m. Trebuie sa taiem fata de sub Tigai destul de jos. Incepem sa urcam putin sa avem mai putina zapada. Trecem si incepem coborarea spre firul vaii. Nu se vede nimic, scot GPS-ul – ce bine ca l-am luat. Vad ca suntem deasupra traseului. Mai traversam un valcel, zapada nu-mi place de loc. Sunt peste tot placi de vant. Suntem 4 oameni cu 3 pieps-uri (DVA / Transceiver de avalansa) – ca nu-i asa, nu au fost pana acum avalanse in Ciucas, doar in Bucegi se intampla.

Trecem valcel dupa valcel cand pe sub traseu cand deasupra. Deja a trecut o ora si nu suntem inca in firul vaii. (vara facem 40 de minute tot traseul inalergare usoara).

Cand sa ajungem in firul vaii Tigailor vedem o lumina undeva sus. Urcam spre ea si intalnim grupul de 6 turisti. Unii din ei nu au manusi. Cativa mai autoritari, ne spun ca sunt bine, nu au nevoie de ajutor si ca sa mergem dupa ceilalti doi. Pai daca nu aveti nevoie de ce ati sunat la 112?

Primul grup

Nu ma iau dupa ei si stabilesc cu Dinu sa mearga el cu ei la cabana. Incep coborarea.

Cand au ajuns in sa s-au intalnit cu a doua echipa Cristi, Lautaru si Andi care urcau, insotiti de jandarmi. Lautaru, Dinu si Jandarmii ii insotesc pe cei sase la cabana.

Spre cabana

Noi continuam, dar pentru ca am urcat, am deviat de la traseu si curba de nivel pe care orbecai ma duce peste o saritoare imensa. Ma opresc la timp, bag schiurile in marsarier, si dupa ce ma uit iar la GPS constat ca avem mult de coborat pana la traseu. Evident coboram prea jos si incepe urcarea spre saua tigailor pe o fata mare cu placi de vant.

I-am gasit! Brebu si Sasa ii vad pe turisti. Sunt pe cealalta parte a vaii, mult mai sus. Incearca sa comunice cu ei dar nu se inteleg din cauza vantului. Incep sa urc catre ei. Panta este foarte abrupta. Ma uit pe GPS si vad undeva sub mine in stanga saua Tigailor. Pana la ei mai e de urcat, asa ca ii dau la deal.

In cele din urma inteleg si coboara spre mine. Ce bine! Mi se cam terminau bateriile. Ma intalnesc cu ei si coboram pana sub sa. Aici ne ajung Sasa si Brebu. Fata tremura necontrolat si are dificultati de vorbire. Hipotermia incepe sa se instaleze. Nu mai sunt asa la moda colantii si UGG-urile sau ce or fi soarecii aia morti din picoare. Scot pufoaica din rucsac si i-o dau ei. Geaca Montura Workframe (Reclama :P, ) tine excelent la vant, si nu simt nevoia pufoaicei, mai ales ca sunt blindat cu o mie de straturi. Pentru mainile inghetate aplicam pliculete de incalzit de la Decathlon (Le recomand cu toata incredrea, nu sunt grele si isi fac treaba). Scot si un gel si il dau celor doi sa-l imparta, Brebu le da apa si incep sa caut iar traseul de intors.

Brebu vrea sa scoata ceva din rucsac si pufoaica lui Andi (pe care o daduse pentru turisti) zboara pe valea Tigailor. Il pregatim pe Brebu sa-i zica lui Andi si- povestim cat ii va aminti acesta cu fiecare ocazie si-l va pomeni. Una peste alta dupa ce va vii cu echipamentul personal il mai si pierzi la interventii. Andi a primit de ziua lui (care era a doaua zi) -1 pufoaica 🙂 dar a castigat vreo 300 de lei toata luna inclusiv interventia deci aproximativ -500 lei. Dar cum zicea un filozof in viata: “Mai trebuie sa facem salvamont si pentru altceva decat pentru bani”.

Nu mai sunt urme, le-a acoperit vantul. Verific iar GPS-ul suntem oarecum bine. Serpuim pe langa traseu. Acum suntem 5 oameni cu 3 pieps-uri.

Vizibilitate minimă şi condiții dificile! Toți cei rătăciți au fost găsiți şi aduşi la cabană.Multumim Cabana Ciucas pentru tot ajutorul acordat! Astăzi toți ajung acasă. Vă rugăm citiți recomandările noastre. Ştim ce zicem. Pe 6 ianuarie am postat ce trasee să evitați. Grupurile rătăcite de astăzi nu s-au informat sau ne-au ignorat şi au ales exact traseele din lista menționată de noi. În weekendul acesta au fost mai multe grupuri care ne-au cerut sfaturile şi le-au ascultat. Ei nu au sunat la 112 sau la 0salvamont să ceară ajutor pentru că ne-au întrebat, ascultat, au ales trasee pe măsura competenței şi au ajuns singuri înapoi la maşină. #salvamont #salvamontprahova #salvamontcheia

Publicată de Formatia Salvamont Cheia – Ciucas pe Duminică, 13 ianuarie 2019
In vale nu batea asa tare vantul

Depasim firul vaii si incepm urcarea. Dupa putin timp ne intalnim cu Cristi si Andi care au venit dupa noi. Ne spun de ceilalti ca au ajuns. Ne minunam cat de bine merg cei doi (o fi de la gel), trecem valcelele pe rand. II mai duc cu zaharelul cu minciuna clasica “Asta-i ultima urcare”, de frica sa nu clacheze.

Brebu tine sa-mi faca o destainuire: E prima lui tura pe schiuri de tura. Sunt relaxat, pentru ca stiu ca schiaza foarte bine la vale (avand 26 de ani de schi). II spun ca de obicei e altfel la schi de tura.

Mos Craciun

Ajungem intr-un final la cabana. Dinu-mi face o poza. Zici ca-s Mos Craciun! Dar n-am barba mare. Si burta nu-i a mea (toata) e de la Pieps si doua polare >).

Intru in cabana si sunt placut surpins de numarul mare al colegilor de la Jandarmeria montana veniti sa ajute. In caz ca ar fi fost de carat, ne distram cu totii pana dimineata.

Ma uit la ceas. A inregistrat toata tura, avem aproape 10 ore (5h este moving time) de cand suntem pe munte. Daca nu ne-a placut cartea… >)

Fata se plange de dureri la picoare. O examinam si vedem ca are niste usoare degeraturi. Gradul I. I-am recomandat sa mearga la spital si am aflat ulterior ca a primit o zi de spitalizare si probabil multe antibiotice.

Incep sa dau telefoane sa anunt ca actiunea s-a incheiat. O sun pe Alexandra care a urmarit totul de la La Rosa pe Google Maps pentru ca am avut share location activat si a functionat destul de bine. Sun la dispecerat, la ISU si la Serviciul Salvamont.

Primesc imediat si laudele: “Pai ce? Nu se descurcau singuri?”

Ba da! Suntem degeaba si ne-am dus sa avem si noi o interventie iar Ciucasul este muntele ala mic in care merg turistii cand este urat in Bucegi. Unde avalansele nu se intampla, nu bate vantul, nu ninge, si nu este frig, doar noua ne e lene sa bagam lemne in foc.

La noi nu conteaza calitatea ci cantitatea – trebuie sa ai multa productie la hectar.

Cert este un lucru: O ora – doua mai tarziu fata ar fi putut muri. Daca te gandesti ca nu se merita sa sustii un serviciu Salvamont pe motiv ca nu are destule interventii pe an s-ar putea sa se desfiinteze si cand va fi nevoie sa nu aiba cine sa intervina. Consider ca o singura viata salvata intr-un an sau doi sau zece face mai mult decat finantarea corecta a unui serviciu salvamont. Practic nu poti avea o echipa salvamont doar cu bani de salarii si sa le spui oamenilor descurcati-va. La o firma privata esti obligat sa le asiguri oamenilor conditii de lucru, sa le platesti transportul, sa le asiguri echipament de protectie pe care sa-l inlocuiesti cand se deterioreaza.

Dar pana la urma Norvegia e o tara frumoasa ;). Si Australia la fel.

Vreau le multumesc tuturor celor care s-au implicat in actiune: Cristi, Andi, Sasa, Lautaru, Dinu, Brebu, Alexandra, Jandarmilor Montani de la Cheia si personalului Cabanei Vf. Ciucas, si lui Radu Nastase de la Pensiunea La Rosa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *